Cetatea lacrimilor
Plâng florile
cu lacrimi de cristal
agățând în ele durerea ofilirii.
Plâng copacii
cu frunze arămii pe alei solitare.
Plânge cerul
cu lacrimi reci
înecând rănile pământului.
Plâng toate culorile curcubeului
că se topesc în senin.
Plâng cele mai frumoase vise
ce nu au gustat împlinirea.
Plâng cuvintele nerostite
și lasă în urma lor povești nescrise.
Plâng rănile
de unde s-au rupt aripile.
Plâng iubirile neîmpărtășite
în falia inimii însângerate.
Plânge trecutul
ce nu mai poate fi schimbat.
Plâng amintirile
ce nu vor să moară
în uitarea de gheață